Primele modele Aston Martin din Formula 1

La mijlocul anilor ’50, Sir David Brown managerul Aston Martin, a decis să concureze în Formula 1 și Campionatul Sport Prototip cu două modele de Aston Martin. Dezvoltate în cadrul propriei firme și pilotate de celebrii Carroll Shelby și Roy Salvadori, aventura celor două modele a început relativ târziu și nu a durat mult.

Brandul Aston Martin a revenit în acest an în Formula 1 prin intermediul unui alt brand – Racing Point și poreclit de presă „the pink Mercedes” (Mercedes-ul roz), dată fiind asemănarea cu monopostul AMG F1 W10. Faptul că acum un monopost din British Racing Green se bazează pe o platform de origine germană pare cel puțin surprinzător pentru aproape toți entuziaștii brandului britanic. Iubitorii tradiției și originalității se pot întoarce la momentul în care Aston Martin a concurat pentru prima dată pe circuitele de Formula 1. Era la sfârșitul anilor ’50 când totul era dezvoltat în propie regie, în ajunul erei „proprietarilor de garaje” englezi. Mergând și mai departe, descoperim că primul model Aston Martin de competiții datează de acum un secol.

Încă de la început, cofondatorul Lionel Martin a dorit să facă cunoscut numele companiei pe care a creat-o împreună cu Robert Bamford în prestigioasa competiție automobilistică. Un campionat mondial rezervat modelelor de tip Grand Prix a reprezentat încă o viziune îndepărtată, dar a apărut cu ocazia Tourist Trophy pe 22 iunie 1922. Pentru celebra competiție din Marea Britanie, a fost dezvoltat un nou motor special de 1,5 litri care dispunea de distribuție cu două axe și 4 supape pe cilindru. Motorul era capabil să dezvolte 55 CP la 4.200 rpm cântărea doar 75 kg și cu siguranță era unul dintre cele mai avansate tehnologic din acea perioadă, mai ales pentru un automobil cu două locuri (pilot plus mai mecanic, așa cum prevedeau reglementările) care era creditat cu aproape 150 km / h.

Participarea Aston Martin a fost sponsorizată de bogatul conte Louis Vorov Zborowski, cu suma de 10.000 lire sterline, o mică avere, la acea vreme. Din păcate, primele două exemplare, denumite TT1 și TT2, nu au fost finalizate la timp pentru Tourist Trophy așa că s-a decis ca cele două exemplare de Aston Martin să fie prezente în Grand Prix-ul Franței de la Strasbourg, pe 15 iulie. Pentru tinerii constructori britanici, a reprezentat debutul absolut în curse. Exemplarele Aston Martin de tip Gramd Prix au ajuns în Franța de pe Abingdon Road, în Kensington, fiind conduse pe drumuri publice, ceva tipic pentru anii ’20. Puterea ușor mai redusă a motorului Aston Martin comparativ cu celelalte motoare de 2 litri ale modelelor competitoare s-a făcut ușor simțită. Pentru a susține concurența, Zborowski și celălalt pilot Clive Gallop au condus la limită. Rezultatul: dublu abandon datorat problemelor mecanice.

Pentru a câștiga o anumită imagine prin alte participări internaționale de o anumită importanță, era necesar ca Aston Martin să concureze în GP-ul Belgiei rezervat clasei sport din 1946. Odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial, lipsa dezvoltării unor modele noi, a permis unor constructori auto să alinieze la start încă modele din anii ’30 și să emită speranțe pentru clasarea pe podium. În cazul lui Aston Martin, modelele „Speed ​​Models” de 2 litri din 1936 s-au dovedit a fi încă competitive. Pe circuitul La Bois de la Cambre de lângă Bruxelles, acestea s-au comportat onorabil. Astfel, pilotul și fostul agent britanic de informații St John Ratcliffe Stewart Horsfall, Jock pentru prieteni, a precedat un număr mare de BMW-uri, Frazer Nash și Alvis după linia de sosire. Un rezultat care nu trebuie neglijat pentru acea epocă.

Odată cu preluarea de către David Brown, Aston Martin s-a orientat către cursele de anduranță în anii ’50. În anul 1955, Sir David a recunoscut prestigiul internațional adus de noul campionat Formula 1 și a decis un plan îndrăzneț pentru a construi o nouă platformă pentru un model de tip monopost care să poată fi competitivă atât în ​​noul campionat de Formula 1 cât și în alte campionate.

Debutul în Formula 1 a fost realizat cu modelul DBR4, primul Aston Martin fără pasaje la roți. Începutul testelor datează din anul 1957, dar startul într-un Grand Prix nu a avut loc înainte de anul 1959. În schimb, pentru fanii brandului britanic, acel an reprezintă un moment important, fiind cel al victoriei istorice de 24 de ore de la Le Mans și al titlul la clasa cu modelul DBR1 pilotat de Carroll Shelby și Roy Salvadori. În urma acestor excelente rezultate, dezvoltarea modelului DBR4 pentru Formula 1 fusese pusă pe plan secund și în consecință întârzierea tehnologică a fost nemiloasă, monopostul britanic era ușor învechit comparativ cu modelele rivale. La fel ca modelul similar de la Ferrari, DBR4 avea montat în continuare motorul cu 6 cilindri de 2,5 litri și 250 CP, în poziție frontală. DBR4 a fost greu și penalizat din punct de vedere aerodinamic, datorită fantei de aer frontale generoase și a parbrizului. Suspensia spate dispunea încă de schema de Dion, în timp ce celelalte monoposturi beneficiau de suspensie spate cu roti independente.

Perechea de piloți de teste de fabrică Shelby-Salvadori au depus un mare efort în calificări, clasându-se la finalul sesiunii pe locurile 10 și 13, din cele 15 pe grila de start a Grand Prix-ului Olandei din 1959. Debutul nu a fost pe măsura așteptărilor, ambele monoposturi retregându-se din competiție din cauza unoe defecțiuni survenite la motor. Sir David Brown nu a renunțat prea ușor la competițiile de înalt nivel, pentru că s-a gândit că va obține și rezultatele mult așteptate. Pentru sezonul din 1960, managerul David Brown s-a prezentat la start cu noul model DBR5 condus de această data de pilotul francez Maurice Trintignant. Comparativ cu modelul anterioar, DBR5 era mai ușor și beneficia de suspensie spate independentă. Cu toate acestea, motorul a rămas poziționat pe puntea față, chiar în anul în care monopostul Cooper Climax a fost primul cu motor ampalsat central spate care a câștigat un titlu Formula 1. Pentru Aston Martins a fost un sezon de calvar, terminând acel sezon cu doar un singur punct câștigat. În acel moment, Brown a decis să abandoneze Formula 1, chiar în primii ani ai deceniului șase în care care echipele britanice au fost drept protagoniști.

Foto: Aston Martin; Arhivă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s